OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger) Vezi definitia »

PURGÁ, purghez, vb. I. Refl. (Rar) A-și provoca purgație (cu ajutorul purgativelor). – Din fr. purger, lat. purgare. Vezi definitia »

CATALOGÁ, cataloghez, vb. I. Tranz. A înregistra într-un catalog; p. ext. a înșira. ♦ Fig. (Depr.) A socoti, a considera pe cineva drept... – Din fr. cataloguer. Vezi definitia »

ABROGÁ, abróg, vb. I. Tranz. A anula, a suprima o lege, o dispoziție oficială. – Fr. abroger (lat. lit. abrogare). Vezi definitia »

bîrligá (-g, -át), vb. – 1. A ridica, a îmbîrliga coada animalelor. – 2. A da formă de spirală. – 3. (Arg.) A (se) complica, a (se) agrava o situație. – Var. îmbîrliga, (în)vîrliga. Mr. amvîrlig. Creație expresivă, a cărei formulă coincide cu rădăcina sl. brl-, care exprimă aceeeși ideea de „mișcare în spirală” (DAR). – Der. (îm)bîrligătură, s. f. (acțiunea de a da formă de spirală). Vezi definitia »