IMUNODEPRESÍV, -Ă adj., s. n. (medicament, tratament) care suprimă reacțiile imunologice ale organismului față de un antigen; imunodepresor; imunosupresiv. (< fr. immunodépressif) Vezi definitia »

ITERATÍV, -Ă adj. Care se face sau se repetă de mai multe ori. ♦ (Gram.; despre verbe) Care exprimă o acțiune repetată, săvârșită în mai multe rânduri. [< fr. itératif, cf. lat. iterare – a repeta]. Vezi definitia »

DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebește, care exclude; disjunct. ◊ Propoziție disjunctivă = propoziție coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncție disjunctivă = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunță incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia și aceluiași subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus. Vezi definitia »

ENUNȚIATÍV, -Ă adj. care conține o enunțare. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziție expozitivă. (< fr. énonciatif, lat. enuntiativus) Vezi definitia »

EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv. Vezi definitia »