Definita cuvantului lat
LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj. (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu lat
FÉLDSPAT s.m. Mineral cu structură lamelară, care face parte din compoziția mai multor roci, mai ales a celor eruptive. [< germ. Feldspat, cf. fr. feldspath]. Vezi definitia »
ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta. Vezi definitia »
SUPRAETAJÁT, -Ă, supraetajați, -te, adj. (Despre construcții) Peste care s-a adăugat un etaj, ulterior construirii inițiale. [Pr.: -pra-e-] – V. supraetaja. Vezi definitia »
PREALUMINÁT, -Ă, prealuminați, -te, adj. 1. (Înv.) Care constituie un izvor (puternic) de lumină, care răspândește (multă) lumină; (foarte) luminos, strălucitor. 2. (În titulatura dată suveranilor) Mărit, slăvit, preamărit. 3. Fig. Plin de înțelepciune. – Prea + luminat. Vezi definitia »
SULCÁT, -Ă adj. (Despre un organ vegetal) Brăzdat. [Cf. lat. sulcus – brazdă]. Vezi definitia »