hărắț, hărắți, s.m. (înv.) luptător din ceata celor însărcinați de a deschide lupta cu dușmanii sau de a opri dușmanul prin mici încăierări. Vezi definitia »

copấț! interj. (reg.) onomatopee prin care se exprimă săritura repede a iepurelui. Vezi definitia »

plaț (-țuri), s. n. – (Banat, Olt.) Loc de casă. Germ. Platz (Scriban), cf. sb. plac. Vezi definitia »

păcătúț, păcătúțe, s.n. (înv.) păcat mai puțin grav; păcățel. Vezi definitia »

șlíț, șlíțuri, s.n. (reg.) ferestrău cu dinți mici. Vezi definitia »