vîltoáre (-ori), s. n. – 1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187. Vezi definitia »

PRECOMPRIMÁRE s. f. (constr.) procedeu constând în a supune un element de beton armat unor eforturi unitare de compresiune, înainte de aplicarea sarcinilor reale. (< precompima) Vezi definitia »

vivagatie-ocolire,evitare Vezi definitia »

FĂRMÁRE s. f. v. fărâmare. Vezi definitia »

SINTETIZÁRE, sintetizări, s. f. Acțiunea de a sintetiza și rezultatul ei; p. ext. generalizare. – V. sintetiza. Vezi definitia »