SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »

MIERÍU¹, -ÍE, mierii, adj. (Reg.) Albastru (deschis). – Mier (reg. „albastru” < lat.) + suf. -iu. Vezi definitia »

ýtriu [triu pron. trĩu] (y-triu) s. n., art. ýtriul; simb. Y Vezi definitia »

HAZLÍU, -ÍE, hazlii, adj. 1. Spiritual, plin de haz, de umor; vesel. 2. Atrăgător, plăcut, simpatic, nostim. [Var.: (rar) hazlâu, -âie, hazulíu, -íe adj.] – Haz + suf. -liu. Vezi definitia »

PILAFGÍU, pilafgii, s. m. (Glumeț) Persoană căreia îi place pilaful. ♦ Epitet dat turcilor. [Var.: pilafcíu s. m.] – Pilaf + suf. -giu. Vezi definitia »