ghébă (ghébe), s. f. – Manta țărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Șeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă. Vezi definitia »

ENDOLIZÍNĂ s. f. substanță care distruge bacteriile intercelulare. (< fr. endolysine) Vezi definitia »

șúică² s.f. (reg.) borul pălăriei. Vezi definitia »

ȘEVRÉTĂ, șevrete, s. f. Piele de ovine tăbăcită cu săruri minerale, caracterizată prin finețe, moliciune, elasticitate, netezime și prin rezistență relativ redusă, servind la confecționarea fețelor de încălțăminte pentru femei și copii. – Din fr. chevrette, germ. Chevrette. Vezi definitia »

ABSÍDĂ, abside, s.f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida. Vezi definitia »