Definita cuvantului obiect
OBIÉCT s.n. 1. Lucru; tot ceea ce poate fi perceput prin simțuri; (spec.) tot ceea ce se înfățișează vederii. 2. Tot ceea ce preocupă gândirea, activitatea intelectuală a omului. ♦ Tot ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline; disciplină de studiu. 3. Țintă, scop, țel. 4. Complement (direct sau indirect). [Pron. o-biect. / < lat. obiectum, cf. fr. objet].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obiect
RECT1 s. n. porțiunea terminală a intestinului gros, la capătul căruia se află anusul. (< fr., lat. rectum/intestinum/) Vezi definitia »
arhitéct (arhitécți), s. m. – Specialist în știința și arta de a proiecta și construi clădiri. Fr. architecte, și înainte (sec. XVIII) din gr. ἀρχιτέϰτων (Gáldi 153). – Der. (din fr.) arhitectonic, adj.; arhitectonie, s. f. (înv., arhitectură); arhitectură, s. f.; arhitectural, adj. Vezi definitia »
act cu titlu oneros – Act juridic prin care partile urmaresc sa obtina fiecare de la cealalta, ca echivalent, un folos patrimonial, oricare ar fi obiectul obligatiilor. Vezi definitia »
SUBPREFÉCT, subprefecți, s. m. Funcționar în vechea organizare administrativă însărcinat cu administrarea unei plăși sau a unui județ, ca ajutor al prefectului. – Sub1- + prefect (după fr. sous-préfect). Vezi definitia »
catafráct, catafrácți, s.m. (înv.) călăreț îmbrăcat în zale. Vezi definitia »