Definita cuvantului oblic
ÓBLIC, -Ă adj. Înclinat față de o dreaptă sau față de un plan; care nu este drept, care nu este perpendicular; pieziș. ◊ Caz oblic = denumire a cazurilor care nu exprimă un raport direct (ca genitivul, dativul, ablativul etc.). // s.f. (Mat.) Dreaptă care nu este perpendiculară pe dreapta sau pe planul dat. [Cf. fr. oblique, lat. obliquus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oblic
PERIODÓNTIC, -Ă, periodontici, -ce, adj. (Anat.) Al periodontului. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. périodontique. Vezi definitia »
STILÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la stil, la mijloacele de exprimare afectivă a limbii. II. s. f. disciplină care studiază stilurile limbii literare. (< fr. stylistique) Vezi definitia »
BOLOMÉTRIC, -Ă, bolometrici, -ce, adj. De bolometru; obținut cu ajutorul bolometrului. – Din fr. bolométrique. Vezi definitia »
sfátnic, sfátnici, s.m. (reg.) ferigă. Vezi definitia »
ROJDÁNIC, rojdanice, s. n. Carte de literatură populară care cuprinde preziceri asupra destinului oamenilor potrivit zodiei în care s-au născut; zodiac. – Din sl. roždenikŭ „nou-născut”. Vezi definitia »