Definita cuvantului oboi
OBÓI s.n. Instrument muzical de suflat, din lemn, în formă de tub, cu ancie dublă, cu găuri și cu clape. [Cf. it. oboe, germ. Oboe, fr. hautbois].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oboi
ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) Vezi definitia »
mondrói s.m. (reg.) om tăcut, posac, ursuz. Vezi definitia »
șopoí, șopoiésc, vb. IV (reg.) a șopti; (refl.) a discuta în șoaptă. Vezi definitia »
POHÓI s. n. v. puhoi. Vezi definitia »
OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĩ „pace”. Vezi definitia »