APELAȚIÚNE s. f. 1. denumire, calificare, nume. 2. (jur.) apel. ◊ adresare (însoțită de o cerere, de o rugăminte). (< fr. appellation, lat. appellatio) Vezi definitia »

SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s. f. Parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot care a mai fost împărțit; subîmpărțire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. subdivision. Vezi definitia »

UNIÚNE, uniuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe persoane, grupuri, societăți, clase etc. pentru apărarea unor interese, pentru revendicarea unor drepturi comune, pentru realizarea unor scopuri comune etc. 2. Nume generic pentru diverse organizații politice, economice, obștești etc. 3. Unire a unor provincii sau state într-un singur stat; p. ext. stat astfel rezultat. [Pr.: -ni-u-] 2- Din lat. unio, -onis, fr. union. Vezi definitia »

ABSTRACȚIÚNE s.f. v. abstracție. Vezi definitia »

precérne, precérn, vb. III (reg.; în corelație cu „cerne”) a cerne de mai multe ori. Vezi definitia »