AUTOHETERODÍNĂ s. f. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie. (< fr. autohétérodyne) Vezi definitia »

ÎNNĂBUȘEÁLĂ, înnăbușeli, s. f. Zăduf; p. ext. aer greu. – Din înnăbuși + suf. -eală. Vezi definitia »

trivógă s. f. – Alarmă. Rus. trevoga (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

HEMICELULÓZĂ s. f. amestec complex de polizaharide, împreună cu celuloza și lignina, în pereții celulelor vegetale. (< fr. hémicellulose) Vezi definitia »

gríndină (-ni), s. f. – Precipitație atmosferică, piatră. – Mr. grîndină, megl. grindini. Lat. grandĭnem (Pușcariu 738; Candrea-Dens., 762; REW 3840a; DAR), cf. it. grandine. – Der. grindina, vb. (a cădea grindina), care, după Candrea-Dens., 763 și DAR, provine din lat. grandĭnāre. Vezi definitia »