morcoáșă, morcoáșe, s.f. (reg.) tinichea; unealtă proastă. Vezi definitia »

ZĂBĂLÚȚĂ, zăbăluțe, s. f. 1. Un fel de zăbală (1) mai simplă, compusă din două bare îmbinate între ele, servind pentru a conduce calul. 2. Zăbală (2). – Zăbală + suf. -uță. Vezi definitia »

sărăcústă s.f. (înv. și reg.) 1. rugăciune, sărindar; slujbă de pomenire a morților făcută în sâmbetele postului Paștilor. 2. interval de 40 de zile. 3. (la pl., în forma: sorocouste) alimente care se duc la biserică, pentru a fi sfințite și date de pomană, la sfântul Toader. 4. (la pl.) popasurile în care se citesc evangheliile, pe drumul de la casa mortului până la groapă. 5. praznic, ospăț la înmormântare. Vezi definitia »

ECHÍSTICĂ s. f. disciplină care se ocupă cu studiul așezărilor rurale sau urbane în vederea sistematizării, reconstruirii sau redimensionării lor în funcție de cerințele societății contemporane și viitoare. (< engl. ekistics, fr. équistique) Vezi definitia »

paríhlă, paríhle, s.f. (reg.) 1. câine fără stăpân. 2. om rău. Vezi definitia »