NATÚRĂ s.f. 1. Lumea înconjurătoare în întreaga diversitate a manifestărilor și a formelor ei de mișcare; univers. ♦ Lumea organică și anorganică; mediu înconjurător. ◊ Natură moartă = grup de lucruri neînsuflețite; pictură reprezentând un asemenea grup. 2. Caracter, temperament; fire, trăsătură (fizică sau spirituală a cuiva). 3. Caracter specific al unui lucru sau al unui proces, calitate; fel de a fi. [< lat., it. natura, fr. nature]. Vezi definitia »

COLERÉZĂ s. f. Proces de elaborare a bilei de către celulele hepatice. – Din fr. cholérese. Vezi definitia »

POMIÉRĂ s. f. (rar) fructieră. (< fr. pommière) Vezi definitia »

ANAFORÉZĂ, anaforeze, s. f. Deplasare a particulelor dintr-o soluție coloidală spre anod sub acțiunea unui curent electric. – Din fr. anaphorèse. Vezi definitia »

STREPTOCHINÁZĂ s. f. produs extracelular de natură enzimatică, folosit în numeroase tratamente. (< fr. streptokinase) Vezi definitia »