Definita cuvantului latură
LÁTURĂ, laturi, s. f. 1. Parte laterală, margine a unui obiect. ♦ Spec. Fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor. ♦ Parte, sens, direcție. ◊ Loc. adv. În lături = la o parte, într-o parte. Pe lături = într-o parte și în alta. Pe de lături = alături, pe lângă; fig. pe ocolite, indirect. ◊ Loc. prep. Pe de lăturile... = pe marginile... ◊ Expr. A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva. ♦ (Înv. și pop.) Bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut. ◊ Expr. A bate laturile = a umbla fugar. 2. Aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru. 3. Fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon. [Pl. și: lături. – Var.: láture s. f.] – Lat. *latora (= latera, pl. lui latus, -eris).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu latură
SINGENÉZĂ s. f. Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. – Din fr. syngénèse. Vezi definitia »
JECNÁTĂ, jecnáte, s. f. (Var.) Zăgneată. (cf. zăgneată) Vezi definitia »
MLĂDÍȚĂ, mlădițe, s. f. 1. Ramură tânără, subțire și flexibilă a unei plante lemnoase; mladă (1), lăstar, vlăstar. 2. Fig. Descendent, urmaș, odraslă. – Din bg. mladica. Vezi definitia »
POLISULFÚRĂ s.f. (Chim.) Compus sulfurat care conține mai mult sulf decât o sulfură normală. [< fr. polysulfure]. Vezi definitia »
INCÚSĂ, incuse, adj., s. f. (Medalie, monedă veche) care are o față în relief, iar cealaltă scobită. – Din fr. incuse. Vezi definitia »