cufurí (-résc, -ít), vb. refl. – 1. A avea diaree. – 2. A muri de frică. – Mr. cufurescu, cufurire, megl. cufărez. Lat. *conforῑre, de la forῑre (Pușcariu 430; Candrea-Dens., 424; REW 2137; DAR; Rosetti, I, 165); cf. gal. esforricar. – Der. cufureală, s. f. (diaree); cufuricios, adj. (laxativ); cufurit, adj. (care are diaree; căcăcios). Cofîrși, vb. (a avea diaree), pare un der. expresiv de la cufuri. Vezi definitia »

înmândrí vb. IV (reg.) 1. a (se) înțelepți, a (se) deștepta, a (se) lumina (la minte). 2. (refl.) a se fuduli, a se îngâmfa. Vezi definitia »

PERI- Element de compunere care însemnează „în jurul” și care servește la formarea unor adjective. – Din fr. péri-. Vezi definitia »

îmbondorí (= îmbodoli) vb. (ind. prez. 1 îmbondoresc) Vezi definitia »

SERI- v. serici-. Vezi definitia »