SUBCULTÚRĂ s. f. 1. tendință subiacentă de manifestare a unei culturi elementare. 2. subdiviziune a culturii naționale, caracterizată printr-o combinație de factori specifici unui grup social. 3. (med.) cultură care rezultă prin însămânțarea unei alte culturi într-un mediu oarecare. (< engl., fr. subculture) Vezi definitia »

VRĂBIÚȚĂ, vrăbiuțe, s. f. Diminutiv al lui vrabie; vrăbioară (1). [Pr.: -bi-u-] – Vrabie + suf. -uță. Vezi definitia »

iríță s.f. (reg.) 1. torțel, cuscută, iniță. 2. grâu roșu de vară. Vezi definitia »

améndă (aménzi), s. f. – Pedeapsă în bani. Fr. amende. – Der. (din fr.) amenda, vb.; amendabil, adj.; amendament, s. n. Vezi definitia »

acotiledónă (rar) s. f., g.-d. art. acotiledónei; pl. acotiledóne Vezi definitia »