Definita cuvantului scoțător
scoțătór, scoțătoáre, adj., s.m. și f. (înv.) 1. (adj.; despre substanțe medicamentoase) care are proprietatea de a provoca transpirație (sudorific), diureză (diuretic) sau purgativ. 2. (adj. și s.m.) mântuitor, salvator. 3. (s.m. și f.) muncitor care scotea materialele (dintr-un cuptor, dintr-o mașină) în cursul unui proces de fabricație.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu scoțător
INCUBATÓR, incubatoare, s. n. Instalație special amenajată, de clocire artificială, pentru asigurarea condițiilor de temperatură, umiditate, ventilație, întoarcerea ouălor, securitate etc., necesare dezvoltării normale a embrionului de ou; cloșcă artificială. ♦ Cameră special amenajată în care se poate asigura dezvoltarea, în condiții optime, a copiilor născuți prematur. – Din fr. incubateur. Vezi definitia »
ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -ișor. Vezi definitia »
rechizitór (= rechizitoriu) s. n., pl. rechizitórii Vezi definitia »
văcsuitór (-su-i-) s. m., pl. văcsuitóri Vezi definitia »
LIOFILIZATÓR s. n. aparat pentru liofilizare. (< fr. lyophilisateur) Vezi definitia »