Definita cuvantului bute
búte (búți), s. f. – 1. Butoi. – 2. Butucul roții. – 3. Tub, țeavă. – 4. Pană de pasăre. Var. butie. Mr. bute, megl. buti. Lat. bŭttem (Meyer, Alb. St., IV, 29; Pușcariu 241; REW 1427; Candrea-Dens., 202, DAR); cf. ngr. βοῦτα, alb. bute (Meyer 56), it. botte, prov., sp., port. bota, fr., cat. bote. Nu se vede necesitatea ipotezei indo-europene sugerată de Lahovary 319. Der. butar, s. m. (dogar); butărie, s. f. (dogărie); butelnic, s. n. (burghiu); butoi, s. n.(vas de lemn din doage); butlan, s. n. (butoi); butloagă, s. f. (butoi). Din rom. provine mag. butoj(ka).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu bute
mângâitáte s.f. (înv.) milă, îndurare. Vezi definitia »
TRUPÉȘTE adv. Din punctul de vedere al trupului, relativ la trup; fizicește. – Trup + suf. -ește. Vezi definitia »
EXPANSIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi expansiv; manifestarea acestei însușiri. [Cf. fr. expansivité]. Vezi definitia »
STERILITÁTE s.f. Însușirea, starea a ceea ce este steril; incapacitate de reproducere. ♦ (Fig.) Incapacitate, neputință de a realiza ceva. [< fr. stérilité, cf. lat. sterilitas]. Vezi definitia »
semeníște1, s.f. (reg.) semn. Vezi definitia »