COMBÍNĂ, combine, s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [Var.: combáină s. f.] – Din engl. combine. Cf. rus. kombain. Vezi definitia »

SPECTROGRÁMĂ s.f. Fotografie a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului. [< fr. spectrogramme]. Vezi definitia »

STREPTOMICINOREZISTÉNȚĂ s. f. însușirea unui microb de a fi devenit streptomicinorezistent. (< fr. streptomycino-résistance) Vezi definitia »

ABSÍDĂ, abside, s.f. Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici romane. ♦ Încăpere semicirculară destinată altarului în bisericile creștine. – Din fr. abside, lat. absida. Vezi definitia »

GHIRLÁNDĂ s.f. Ornament de frunze sau de flori împletite în formă de lanț sau de cunună. [Pl. -lande, -lănzi, var. ghirlantă s.f. / < fr. guirlande, cf. it. ghirlanda]. Vezi definitia »