ILUZIONÍST, -Ă s. m. f. prestidigitator. (< fr. illusionniste) Vezi definitia »

IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste]. Vezi definitia »

must (-turi), s.n. – 1. Suc de struguri. – 2. Cidru. – 3. Suc, zeamă. – Mr. mustu, megl. most. Lat. mustum (Pușcariu 1140; Candrea-Dens., 1184; REW 5783), cf. alb. mušt (P Vezi definitia »

EXORCÍST, -Ă, exorciști, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care practică exorcismul. – Din lat. exorcista, fr. exorciste. Vezi definitia »

AORÍST, aoriste, s. n. Denumire dată unei forme temporale din limba sanscrită, greacă veche și slavă bisericească, care exprimă aspectul momentan al unei acțiuni trecute. – Fr. aoriste (lat. lit. aoristus). Vezi definitia »