PREDICÁȚIE, predicații, s. f. Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Var.: predicațiúne s. f.] – Din lat. praedicatio, -onis, fr. prédication. Vezi definitia »

CARDIOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchiului inimii. (< fr. cardioplégie) Vezi definitia »

ORCHESTRÁȚIE s.f. Faptul, arta de a orchestra; orchestrare. ♦ Modul cum sunt aranjate, îmbinate grupurile de instrumente ale unei orchestre (într-o compoziție muzicală). V. aranjament. [Gen. -iei, var. orhestrație s.f. / < fr. orchestration]. Vezi definitia »

HELIOPLASTÍE, helioplastii, s. f. Procedeu de gravură fotografică prin care se obțin planșe gravate în relief. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioplastie. Vezi definitia »

IZOMORFÍE s. f. izomorfism. (< fr. isomorphie) Vezi definitia »