CORELATÍV, -Ă, corelativi, -e, adj. Care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. Conjuncții corelative (și substantivat, f.) = conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare. – Din fr. corrélatif. Vezi definitia »

ACUMULATÍV, s. n. 1. aparat, recipient pentru înmagazinarea energiei sub diferite forme în vederea utilizării ulterioare. 2. dispozitiv care memorează datele în vederea prelucrării într-o mașină de calcul. (< fr. accumulateur) Vezi definitia »

FESTÍV, -Ă adj. De sărbătoare; sărbătoresc, măreț, somptuos. [< lat. festivus]. Vezi definitia »

INTENSÍV, -Ă adj. 1. Cu (mare) intensitate, viu, tare; vioi. ◊ Cultură intensivă = sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție agricolă pe o suprafață de pământ. 2. (Fiz.; despre mărimi) Care, prin compunerea mai multor sisteme identice, își păstrează valoarea constantă. [Cf. fr. intensif]. Vezi definitia »

EXECUTÍV, -Ă adj. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor. ♦ putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor. (< fr. exécutif) Vezi definitia »