Definita cuvantului obturator
OBTURATÓR, -OÁRE adj. Care acoperă, închide, obturează. // s.n. Aparat, dispozitiv cu care se face o obturare, cu care se obturează (o conductă, o deschizătură etc.). ◊ Obturator fotografic = dispozitiv mecanic care oprește sau permite căderea luminii pe placa sau pe filmul fotografic. [Cf. fr. obturateur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obturator
SCÂRȚIITÓR, -OÁRE adj. v. scârțâitor. Vezi definitia »
RACEMIFLÓR, -Ă adj. cu flori dispuse în ciorchini. (< fr. racémiflore) Vezi definitia »
CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor. Vezi definitia »
SCOR, scoruri, s. n. Raportul dintre punctele înscrise și cele primite la o întrecere sportivă; rezultat reflectat de acest raport. ◊ Scor alb = meci nul. – Din fr. score. Vezi definitia »
TURBOGENERATÓR, turbogeneratoare, s. n. Generator electric de mare putere, acționat de o turbină cu aburi. – Din germ. Turbogenerator. Vezi definitia »