Definita cuvantului oceanografie
OCEANOGRAFÍE s.f. Ramură a hidrologiei care se ocupă cu studiul mărilor și al oceanelor din punctul de vedere al constituției fizice, al curenților, al florei și al faunei lor. ♦ Știință care se ocupă cu studiul influenței mediului marin, la diferite adâncimi, asupra plantelor și animalelor marine. [Pron. -cea-, gen. -iei. / < fr. océanographie, cf. gr. okeanos – ocean, graphein – a scrie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu oceanografie
TERMOPARESTEZÍE s. f. tulburare a sensibilității la căldură. (< fr. thermoparesthésie) Vezi definitia »
BATIMETRÍE s. f. Ramură a hidrometriei care se ocupă cu măsurarea adâncimii apei în mări, lacuri și râuri. – Din fr. bathymétrie. Vezi definitia »
BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr. branchie, lat. branchia) Vezi definitia »
ROTOTRANSLÁȚIE s. f. mișcare complexă a unui corp, constând din rotația sa în jurul unei axe și din translația în jurul acelei axe. (< fr. rototranslation) Vezi definitia »
SIMPATICOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare și îndepărtare pe cale chirurgicală a unei părți din lanțul ganglionar simpatic. [Gen. -iei. / < fr. sympathicotomie]. Vezi definitia »