copértă (coperți), s. f. – Învelișul protector al unei cărți, învelitoare. – Var. covertă, cuvertă. It. coperta (sec. XIX). Var. termen de marină, din ngr. ϰουβέρτα. Vezi definitia »

ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone]. Vezi definitia »

HOȚOÁICĂ, hoțoaice, s. f. Femeie care fură; hoață. ♦ (Fam.) Ștrengăriță, hoțomancă. – Hoț + suf. -oaică. Vezi definitia »

văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »

SILUÉTĂ s.f. 1. Imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ♦ Desen care reprezintă contururile unei ființe sau ale unui lucru pe un fond deschis. ♦ Desen din placaj sau din carton pe care sunt fixate țintele la tir. ♦ Element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case etc. 2. Talie zveltă, bine proporționată. ♦ (Fam.) A face siluetă = a deveni zvelt, a slăbi. [Pron. -lu-e-. / < fr. silhouette, cf. Silhouette – controlor general impopular al finanțelor în Franța]. Vezi definitia »