CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor. Vezi definitia »

TELEMETRÓR s.m. Tehnician care lucrează cu telemetrul. [< fr. télémétreur]. Vezi definitia »

DESTABILIZATÓR, -OÁRE, destabilizatori, -oare, adj. Care destabilizează. – Destabiliza + suf. -tor. Vezi definitia »

STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adj. 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + suf. -ător. Vezi definitia »

OPTOCUPLÓR, optocuploare, s. n. (Electron.) Cuplor optic. – Din fr. optocoupleur. Vezi definitia »