ALCHÍNĂ, alchine, s. f. (Chim.) Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu o triplă legătură. – Din germ. Alkine. Vezi definitia »

CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

ALBÍNĂ, albine, s. f. 1. Insectă din familia apidelor, cu aparatul bucal adaptat pentru supt și lins, iar cu picioarele posterioare pentru strângerea polenului, cu abdomenul prevăzut cu un ac veninos, și care trăiește în familii, producând miere și ceară; muscă (Apis mellifica). 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate și cu flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină (1) (Ophrys cornuta). – Lat. alvina „stup”. Vezi definitia »

securíță, securíțe, s.f. (înv.) secure mică, securică, securice. Vezi definitia »

RÂNCEZEÁLĂ, râncezeli, s. f. Faptul de a (se) râncezi; gust sau miros de substanțe râncede. – Râncezi + suf. -eală. Vezi definitia »