țiflíc s.n. (reg.) 1. țiflan. 2. colț mai lung al basmalei. 3. omușor. 4. moț de păr. Vezi definitia »

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Care aparține curentului filozofic idealist și școlii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la școala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. S. m. Adept al filozofiei și al școlii de matematică a lui Pitagora. [Pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch. Vezi definitia »

CARBONÍLIC, -Ă adj. (despre substanțe) care conține în moleculă gruparea carbonil. ♦ compuși či = denumire generică pentru aldehide și cetone. (< engl. carbonylic) Vezi definitia »

MIOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la miografie. [Pron. mi-o-. / < fr. myographique]. Vezi definitia »

EOZÓIC, -Ă adj., s. n. proterozoic. (< fr. éozoique) Vezi definitia »