pircotí, pircotésc, vb. IV (reg.) a piroti, a moțăi. 2. (despre păsări) a sta bleg, a tânji, a boli. Vezi definitia »

răsvrătí (-tésc, -ít), vb. – A se răscula, a se ridica, a se revolta. – Var. răzvrăti. Sl. razvratiti „a răvăși” (Miklosich, Slaw. Elem., 772). – Der. răsvrătitor, adj. (instigator, incitator). Vezi definitia »

piștí (-tésc, -ít), vb. – A țîșni, a se prelinge. Sl. (sb.) pištati „a fluiera, a țistui” (Cihac, II, 258), cf. ceh. pištĕti „a piști”. Originea imitativă (Tiktin) nu e probabilă. – Der. piștelniță, s. f. (băltoacă); piștitor, adj. (care piștește). Vezi definitia »

TI interj. (Cu «i» prelungit) Exclamație care exprimă diverse stări sufletești (mirare, admirație, mânie, ciudă, necaz). – Onomatopee. Vezi definitia »

povîrtí (-tésc, -ít), vb. – A înfășura o funie, o sfoară. Sb. povrtati (Candrea), cf. învîrti. Vezi definitia »