Definita cuvantului ocupație
OCUPÁȚIE s.f. I. Îndeletnicire, profesiune, meserie. ♦ Preocupare, treabă. II. 1. Luare în stăpânire cu forța a unui teritoriu, a unui oraș etc. de către o putere străină, care impune un anumit regim. 2. Luare în posesiune, în stăpânire; ocupare. [Gen. -iei, var. ocupațiune s.f. / cf. fr. occupation, lat. occupatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocupație
DEFLÁȚIE, deflații, s. f. 1. Retragere din circulație a unei cantități de bancnote în timpul unei inflații, pentru a face să crească puterea de cumpărare a banului. 2. Proces de răspândire prin intermediul vântului a materialului rezultat în urma eroziunii. – Din fr. déflation. Vezi definitia »
LAMINÁȚIE s.f. (Anat.) Așezarea unor elemente anatomice în straturi suprapuse. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă]. Vezi definitia »
POLIPECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a polipilor1 (2). (< fr. popypectomie) Vezi definitia »
DICOTOMÍE s.f. v. dihotomie. Vezi definitia »
INTERJÉCȚIE s. f. parte de vorbire neflexibilă care exprimă stări sufletești, imită sunete, zgomote etc. (< fr. interjection, lat. interiectio) Vezi definitia »