Definita cuvantului ocurență
OCURÉNȚĂ s.f. Întâlnire, apariție, circumstanță întâmplătoare. ♦ (Lingv.) Cuvânt dintr-un text (care apare într-o anumită formă flexionară). ♦ Fel în care se prezintă o rocă sau un mineral într-un zăcământ. [< fr. occurence, it. occorenza < lat. occurens – care întâmpină].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ocurență
POLICLÍNICĂ, policlinici, s.f. – V. policlinic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
TELOFÁZĂ s.f. (Biol.) Ultima fază a mitozei, în care se formează nucleul și noua membrană. [< fr. télophase]. Vezi definitia »
RADIOSÚRSĂ s.f. Sursă cerească de unde radioelectrice. [Cf. fr. radiosource, it. radiosorgente]. Vezi definitia »
coroápcă s.f. (înv.) ladă de mărfuri cu mai multe deschizături. Vezi definitia »
DÓZĂ2, doze, s. f. 1. Cutie (metalică) izolată în interior, care servește la protecția unor elemente din instalațiile electrice. 2. Dispozitiv care servește la redarea prin mijloace electroacustice a sunetelor înregistrate pe un disc. – Din germ. Dose. Vezi definitia »