HISTERÍE s.f. v. isterie. Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie. Vezi definitia »

METEOROGRAFÍE s.f. Disciplină care are ca obiect descrierea fenomenelor meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. météorographie, cf. gr. meteoron – meteor, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

NIFOBLEPSÍE, nifoblepsii, s. f. (Med.) Orbire provocată de strălucirea zăpezii. – Din fr. niphoblepsie. Vezi definitia »

LARINGOLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază laringele și bolile lui. [Gen. -iei. / < fr. laryngologie, cf. gr. larynx – laringe, logos – studiu]. Vezi definitia »