ȘIȘCÓI, șișcoi, s. m. (Reg.) Strigoi, moroi. – Din șișcă² + suf. -oi. Vezi definitia »

pocói¹ s.n. (reg.) cameră de locuit. Vezi definitia »

marțafói (marțafói), s. m. – Șmecher, potlogar. Origine necunoscută. Din pol. marcovy „flăcău tomnatic” (Cihac, II, 189), pare puțin probabil, dată fiind extensiunea cuvîntului. Relația cu mag. márcafank „gogoașă” (Scriban) e întîmplătoare. Poate ar trebui legat de sl. mreti „a muri”, cf. sb. mrtca „cadavru”, mrtvan „om fără putere”. – Der. marțafoaică, s. f. (vagaboandă). Vezi definitia »

pășușói, pășușói, s.m. (reg.) proprietar. Vezi definitia »

VÂLVÓI adj. invar. (Despre păr) Ridicat în sus (în neorânduială); zbârlit, ciufulit. [Var.: vulvói adj. invar.] – Et. nec. Cf. vâlvoare. Vezi definitia »