întorsúră s.f. (reg.) pământ lucrat de cu toamna. Vezi definitia »

váră (véri), s. f. – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf. alb. verë (Philippide, II, 657). – Der. văra, vb. (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, s. n. (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (var. văratic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primăvară. Vezi definitia »

húdiță, húdițe, s.f. (reg.) 1. uliță, ulicioară. 2. ulicioară înfundată, înfundătură, impas. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ s.f. 1. (Lit.) Silabă neaccentuată la începutul unui vers, care nu contează ca parte a acestuia. 2. (Muz.) Măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale; auftact. [< fr. anacrouse, cf. gr. ana – înainte, krousis – accent]. Vezi definitia »

ZIBÉTĂ, zibete, s. f. Mamifer carnivor cu părul cenușiu pătat cu negru, care trăiește în Africa (Viverra zibetha). – Din fr. zibeth. Vezi definitia »