SACHELÁR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários. Vezi definitia »

INTERIMÁR, -Ă s. m. f., adj. (cel) care exercită provizoriu o funcție în locul titularului. (< fr. intérimaire) Vezi definitia »

petițár, petițáre, s.n. (înv.) 1. cutie în care se păstrau capsele ce se foloseau la armele de tip vechi. 2. cilindru mic în care se turna pulberea la armele de tip vechi. 3. locașul unde se punea capsa la armele de tip vechi. Vezi definitia »

ADVERSÁR, -Ă s.m. și f. Potrivnic, rival. [Cf. fr. adversaire, lat. adversarius]. Vezi definitia »

EVANGHELIÁR s.n. Carte care cuprinde cele patru evanghelii; tetravanghel. [Pron. -li-ar, pl. -re. / cf. fr. évangéliaire]. Vezi definitia »