făcláș, făcláși, s.m. (reg., înv.) purtător de faclă (v.); făcliaș. Vezi definitia »

SECRIÁȘ s. n. v. sicriaș. Vezi definitia »

făgáș (-șe), s. n. – Urmă, brazdă, urmă de roată. – Var. (Mold., Trans.) vagas, ogaș, hogaș, (Trans.) hăgaș, hăgău. Mag. vágás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 95; DAR). După Drăganu, Dacor., VI, 275, alterarea consoanei inițiale se explică prin încrucișarea cu mag. forga „cotitură”, ipoteză puțin probabilă. Cf. sb., cr., rut. vagaš. După DAR, var. hăgău ar proveni din mag. hágo. – Der. hoagă, s. f. (groapă cu apă; pîrîu). Vezi definitia »

surcăláș, surcăláșe, s.n. (reg.) fusul mic al țevii de la o suveică mică; huludeț mic. Vezi definitia »

fichéș, fichéșuri, s.n. (reg.) scândurica de fag cu care olarul ridica vasele de lut de pe străgalie. Vezi definitia »