CROMÍT s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite]. Vezi definitia »

PODZOLÍT, -Ă, podzoliți, -te, adj. (Despre soluri) Care are proprietăți podzolice, cu caracter de podzol. – Din podzol. Vezi definitia »

ÎNSOȚÍT s. n. Însoțire. – V. însoți. Vezi definitia »

SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [Var.: (înv.) sinelít, -ă adj.] – V. sinili. Vezi definitia »

ASCUȚÍT², -Ă, ascuțiți, -te, adj. I. (Despre obiecte) Prevăzut cu un vârf care poate înțepa; prevăzut cu o muchie tăioasă. ♦ Unghi ascuțit = unghi mai mic de 90 de grade. II. Fig. 1. Ager, pătrunzător; fin, subtil. Minte ascuțită 2. (Despre senzații, sentimente etc.) Intens, viu. 3. (Despre vorbe, privire) Care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios. ♦ Expr. A avea limba ascuțită = a avea obiceiul să critice (cu răutate). 4. (Despre sunete, glas, râs) Subțire, strident. 5. (Despre acțiuni, conflicte etc.) Întețit, sporit; aprig, înverșunat, dârz.- V. ascuți. Vezi definitia »