ELEGÍE, elegii, s. f. 1. Specie a poeziei lirice în care sunt exprimate sentimente de melancolie, de tristețe, de jale; p. ext. plângere, jeluire. 2. Compoziție muzicală cu caracter melancolic, trist. – Din fr. élégie, lat. elegia. Vezi definitia »

ENZIMOPATÍE s. f. boală datorată absenței sau insuficienței unei enzime, participantă la metabolismul celular ori digestiv. (< fr. enzyumopathie) Vezi definitia »

PROFÚZIE s.f. v. profuziune. Vezi definitia »

ÎNSCRÍE vb. III. tr. 1. A scrie, a menționa (ceva) într-o listă etc.; a înregistra. ◊ A înscrie în fals = a cere unei instanțe să constate că un act scris este fals. 2. (Fig.) A însemna, a consemna. 3. A construi o figură geometrică în interiorul altei figuri geometrice. 4. (Sport) A realiza un punct (la joc); a marca. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu, 5 -scrieți, ger. -scriind, perf. s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. inscrire, lat. inscribere]. Vezi definitia »

AEROMETRÍE s. f. ramură a fizicii care studiază proprietățile fizice ale aerului pe baza efectelor lui mecanice. (< fr. aérométrie) Vezi definitia »