Definita cuvantului sectator
sectatór, sectatoáre, s.m. și f. (înv.) persoană care împărtășește opiniile uni filozof, unui învățat, credințele unei secte religioase.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu sectator
BLASTOPÓR s. m. orificiu al gastrulei prin care cavitatea internă comunică cu exteriorul. (< germ. Blastoporus) Vezi definitia »
VICEGUVERNATÓR s. m. locțiitor de guvernator. (după engl. vice-guvernour) Vezi definitia »
FOSFOR2(O)- elem. fosf(o)-. Vezi definitia »
BĂGĂTÓR, -OARE, băgători, -oare, adj. (Mai ales ir.; în sintagma) Băgător de seamă = care nu face decât să observe fără a acționa; care nu are un rol precis într-o treabă. – Băga + suf. -ător. Vezi definitia »
PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor. Vezi definitia »