MILÉZIMĂ s. f. v. milesim. Vezi definitia »

CUSCÚTĂ s.f. Plantă parazită, fără clorofilă, care trăiește mai ales pe trifoi și pe lucernă; (pop.) torțel. [< fr. cuscute]. Vezi definitia »

GEOMORFÓZĂ s. f. barimorfoză. (< fr. géomorphose) Vezi definitia »

STROFOÍDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. (< fr. strophoïde) Vezi definitia »

iárnă (iérni) s. f. – Anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară. Mr. iar(n)ă, megl. iarnă, istr. iǫrnę. Lat. (tempora) hiberna (Diez, I, 239; Pușcariu 758; Densusianu, Hlr., 158; Candrea-Dens., 800; REW 4126; DAR), cf. it. (in)verno, fr. hiver, sp. invierno, port. inverno. Pl. ierne e înv. Der. ierna, vb. (a petrece iarna; a fi iarnă; a paște vitele în timpul iernii), care poate de asemenea reprezenta direct lat. hibernāre, cf. mr. arnedz (Pușcariu 768; DAR); iernător, adj. (care iernează); iernat, s. n. (faptul de a ierna); iernăreț, adj. (de iarnă); iernos, adj. (de iarnă); iernatic, adj. (de iarnă); iernoșa, vb. refl. (a se apropia iarna); înierna, vb. (a ierna; a începe să se facă frig); desierna, vb. (a se apropia primăvara). Vezi definitia »