IZOBÁTĂ, izobate, s. f. (Geogr.) Linie care unește, pe o hartă, punctele cu aceeași adâncime față de o suprafață de referință (lac, mare, ocean). – Din fr. isobathe. Vezi definitia »

TIMBROTÉCĂ s. f. colecție de timbre filatelice, clasate sistematic pe teme, valori, emisiuni, serii etc. (< timbru + -tecă) Vezi definitia »

știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

círcă s. f., g.-d. art. circei; pl. - Vezi definitia »

ȚIGARĂ s. f. mic sul din hârtie umplut cu tutun, care se fumează; țigaretă (1). (< germ. Zigarre) Vezi definitia »