ALCĂTUITÓR, -OÁRE, alcătuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care intră în compoziția unui lucru; constitutiv. 2. S. m. și f. Persoană care alcătuiește ceva. – Din alcătui¹ + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

SINTETIZATÓR s.n. (Muz.) Instrument electric cu claviatură, comutatoare de filtre, posibilități de memorizare etc., având o largă paletă de timbre și sonorități, care este folosit în jaz. [După engl. synthesizer]. Vezi definitia »

Tangoreceptor – in cazul senzatiilor ce presupun un contact direct al obiectului cu organul senzorial ; senzatiile de tact, temperatura, durere, gust Vezi definitia »

OSTENITÓR, -OÁRE, ostenitori, -oare, adj. (Înv. și pop.) 1. Obositor, istovitor; p. ext. greu, dificil. 2. (Adesea substantivat) Care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor. – Osteni + suf. -tor. Vezi definitia »

AUTOÎNCĂRCĂTÓR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător. Vezi definitia »