șiș (-șuri), s. n. – Spadă, spadă pusă într-un baston. – Mr., megl. șiș. Tc. (per.) șiș (Șeineanu, II, 337, Lokotsch 1917), cf. bg., sb. šiš „frigare, vătrar”. Vezi definitia »

griș s. n. – Produs alimentar obținut din boabe de grîu măcinate. – Var. grisă. Germ. Gries (Borcea 191), cf. pol. gris, sb. kris. Vezi definitia »

CARAȘ, rîu, afl. stg. al Dunării; 80 km. Izv. din M-ții Semenicului, drenează depr. Caraș-Ezeriș și confl. pe terit. Iugoslaviei. În cursul superior formează chei sălbatice (19 km lungime), impresionante (declarate parc național), iar în bazinul său se află peșterile Buhui, Racoviță, Comarnic, Popovăț, Peștera Liliecilor și izbucul Bigăr. Numeroase rezervații complexe, speologice și floristice, cu numeroase fenomene carstice și specii de plante termofile. Vezi definitia »

trăgâș, trăgâși, s.m. (reg.) mijlocitor, intermediar; pețitor. Vezi definitia »

gároș (-și), adj. – Pestriț, bălțat. Sb. garuša „oaie neagră” (Bogrea, Dacor., III, 731). Semantismul necesită o explicație. Vezi definitia »