INTUÍȚIE s. f. 1. capacitate a gândirii de a descoperi nemijlocit și imediat adevărul pe baza experienței și a cunoștințelor dobândite anterior, fără raționamente logice preliminare. 2. metodă didactică de predare și însușire a cunoștințelor pornind de la reflectarea senzorială nemijlocită a obiectelor și fenomenelor studiate. ◊ pătrunderea instinctivă în esența unui lucru; descoperire bruscă, revelatorie a unui adevăr, a soluției unei probleme. ◊ inspirație, presentiment. (< fr. intuition, lat. intuitio, it. intuizione) Vezi definitia »

ASIRIOLOGÍE s.f. Ramură a arheologiei care se ocupă cu studiul antichităților asiriene. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < fr. assyriologie]. Vezi definitia »

JURISDÍCȚIE, jurisdicții, s. f. 1. Putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe. 2. Totalitatea instanțelor judecătorești de același grad. 3. Ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie. 4. Teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea. – Din fr. juridiction, lat. jurisdictio. Vezi definitia »

SCRIBOMANÍE s.f. Mania scrisului. [Gen. -iei. / < fr. scribomanie, cf. lat. scribere – a scrie, gr. mania – nebunie]. Vezi definitia »

SITIOMANÍE s. f. v. sitomanie. Vezi definitia »