REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif) Vezi definitia »

REZUMATÍV, -Ă adj. În rezumat; scurt, succint. [< rezumat + -iv]. Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo]. Vezi definitia »

DISPOZITÍV s.n. 1. Ansamblu de piese care îndeplinește o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2. Dispoziție pe teren a unor trupe pentru luptă, pentru o operație militară. 3. Parte finală a hotărârii unui organ de jurisdicție. [< fr. dispositif, it. dispositivo]. Vezi definitia »

(Substantiv, propriu sau comun, adjectiv sau, rar, altă parte de vorbire) care se formează cu ajutorul unui afix prin care se arată că obiectele, ființele, însușirile etc. denumite sunt considerate (în mod real sau afectiv) mai mici decât cele exprimate de cuvântul de bază. – Din fr. diminutif. EX:copilas, copacel, frumusica Vezi definitia »