lúrid (-dă), adj. – Întunecos, mohorît. It. lurido. Italienism folosit numai de D. Zamfirescu. Vezi definitia »

MONGOLOÍD, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (om) care aparține rasei galbene; mongolid. 2. (om) atins de mongolism. II. adj. care prezintă caractere fizice asemănătoare cu cele ale unui mongol. (< fr. mongoloïde) Vezi definitia »

BAIAZID, numele a doi sultani otomani: 1. I Trăsnetul (1389-1402). Remarcabil comandant militar, a extins hotarele statului otoman prin însemnate cuceriri în Pen. Balcanică (de ex. țaratele bulgare) și în Anatolia (de ex. Emiratul de Karaman); a repurtat o victorie decisivă asupra cruciaților în bătălia de la Nicopole (1396), dar a fost înfrînt de Mircea cel Bătrîn la Rovine (1385) și de Timur Lenk în cea de la Angora (Ankara) (1402), murind în captivitate (1403). B. II (1481-1512). A consolidat stăpînirile otomane din Pen. Balcanică și a cucerit cetățile Moldovei Chilia și Cetatea Albă. Obligat să abdice în favoarea fiului său Selim I. Vezi definitia »

POLAROÍD, polaroizi, s. m. 1. Polarizor confecționat sub formă de plăcuță sau de peliculă, utilizat pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. 2. S. n. Aparat fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. – Din fr. polaroïd. Vezi definitia »

OXÍD, oxizi, s. m. Compus al oxigenului cu alt element chimic. – Din fr. oxyde. Vezi definitia »