restitúție (-ți-e) s. f., art. restitúția (-ți-a), g.-d. art. restitúției; pl. restitúții, art. restitúțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

METANEFRÍDIE, metanefridii, s. f. (Biol.) Organ tubular deschis spre exterior și spre cavitatea generală a corpului la anelide și moluște având funcție excretoare și de expulzare a gameților. – Din fr. métanéphridie. Vezi definitia »

RINORAFÍE s. f. sutură a nasului. (< fr. rhinorraphie) Vezi definitia »

SOLENÁȚIE s. f. Mărime egală cu suma algebrică a curenților electrici de conducție din conductoarele care îmbrățișează o curbă închisă. – Din fr. solénation. Vezi definitia »

a tăia în carne vie expr. 1. a lua măsuri drastice împotriva cuiva. 2. a tăia / a curma răul din rădăcină. Vezi definitia »