boáșă (-șe), s. f. – Testicul. Var. boș. Megl. boș, istr. boș. Origine necunoscută. Etimonul lat. byrsa „pungă”, propus de Diez, nu este posibil. Pușcariu 210 (și DAR) a încercat să depășească dificultatea, presupunînd o formă *byrsea, care nu este însă nici ea satisfăcătoare. Ar putea fi tc. boș „gol”, cu același sens ca deșert, cf. fr. creux de l’estomac (din tc. provine și mr. boșă „gol”); dar vechimea cuvîntului (apare la Dosoftei) și semantismul lui, identic în dialecte, se opun acestei explicații. Der. boșar, s. m. (pepene galben); boșorog, adj. (care suferă de hernie, surpat; plantă, Scleranthus annuus), care pare formație glumeață, pe baza lui boașe și olog, modificată ca în șontorog; boșorogi, vb. (a deșela, a speti; a ologi); boșorogeală, s. f. (hernie; decrepitudine). Trebuie de asemenea să presupunem că boșorog, care circulă numai în Munt. (ALR 125), a suferit probabil influența formală a sb. bosonog „desculț”. Vezi definitia »

BUFNEÁLĂ, bufneli, s. f. (Rar) 1. Îmbufnare. 2. Bufnitură. – Din bufni + suf. -eală. Vezi definitia »

CONDUÍTĂ, conduite, s. f. 1. Fel de a se purta, comportare; manieră. 2. Comportament. – Din fr. conduite. Vezi definitia »

JÁRCHINĂ, jarchine, s. f. (Reg.) 1. Ciomag. 2. Bucată (de ceva). – Et. nec. Cf. jarcă. Vezi definitia »

ÓPTICĂ s.f. 1. Ramură a fizicii care studiază lumina și fenomenele luminoase și vizuale. 2. (Fig.) Aspect particular al unei idei; punct de vedere, concepție. [Cf. lat. optica, germ. Optik, fr. optique]. Vezi definitia »