INCÁS, -Ă, incași, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-un trib indian din America de Sud. 2. Adj. Care aparține incașilor (1), privitor la incași. [Var.: ínca adj., incáș, -ă s. m. și f., adj.] – Din fr. incas, inca. Vezi definitia »

a nu-i ajunge cu prăjina la nas expr. a fi înfumurat / îngâmfat Vezi definitia »

GALIMÁTIAS s. n. vorbire, scriere confuză, ininteligibilă, greoaie. (< fr. galimatias) Vezi definitia »

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj., adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ. Vezi definitia »

OPSÁS, opsasuri, s. n. (Reg.) Partea de la spate a încălțămintei, cuprinzând și tocul. – Din germ. Absatz. Vezi definitia »